“Calitatea” care am ajuns sa o urăsc cel mai mult, sinonima cu: duplicitate, falsitate, fățărnicie, minciună, perfidie, prefăcătorie, viclenie…

Din păcate în momentele în care iți dai seama sau începi să legi niște fapte, ipocritul nu mai are șanse să-și recâștige încrederea. Am căpătat experientă pe acest plan, in detectarea refulărilor ipocrite iar de cele mai multe ori aceste “refulări” sunt fără câștig imediat, fără motiv sunt doar “pentru că… automobile”.

Ipocriții nu sunt oameni răi, ba din contră. Atunci când repeți greșelile la nesfârșit… nu ești un om rău…

do_what_you_loveDe ce se mira oamenii de preferința de a evita dezvăluirea locului unde urmează sa lucrezi după ce iți dai demisia (sau acordul parților)? Dacă majoritatea nu spun, de ce la următorul este aceeași reacție?

Hai ma nici tu nu zici? Dar de ce nu zici?

Este bine, părerea mea, sa nu trîmbițezi unde pleci din varii motive pe care nu o sa le mai înșir aici, sunt de bun simt. A 2-a întrebare este evident:

De ce pleci?

Uite aici motivele pot fi multe dar în nici un caz nu se iese din regula balantei motivante. De multe ori de-motivarea este factorul care poate lua mai multe forme: lipsa unui plan de dezvoltare profesionala, plata insuficienta, colectivul, plafonarea, siguranța la locul de muncă și asa mai departe. Nu o sa spună nimeni, niciodată “De bine ce îmi este!”. Când vine vorba de job nu cred ca-s multi masochiști 🙂

Pana acum nu am plecat nici măcar o data din cauza banilor sau a colectivului. Am avut noroc sa am job-uri bine plătite pentru nivelul carierei mele și colegi mișto, am avut noroc să fac ce îmi place și sa îmi placă ce fac!

glorie mieluluiȘtiți foarte bine părerea mea despre presa din Romania. Românii nu fac presă ci presa îi face pe români. Ii face proşti, că-s creduli, ii face veșnic ignoranți la adevăratele probleme. Majoritatea încă sunt mințiți cu televizorul si își pierd neuronii prin mrejele tabloidelor de 2 bani.

Tabloidele, infidele Mielului Sfânt, de scandal si-au găsit nașul după ce o „jurnalistă” Click a făcut jurnalism de investigație pe Facebook şi a dat de Robert, probabil cel mai cool miștocar in viață! Totul s-a desfășurat după ce ea, jurnalista a încercat sa transforme decesul unei tinere care lucra in centrul vechi in știre exclusiva de senzație, interogand prietenii de pe Facebook-ul tinerei.

Doamna jurnalista a primit foarte multe indicii ca nu a dat de persoana pe care o căuta: ironii fine, altele mai grosolane, paralele cu KGB-ul, căpitanul Burcea (din filmul Terminus Paradis), clipul lui Silviu Gherman, multinaționala Teleschpenker si sa nu uitam de imnul Gratie Mielului.

Povestea a ajuns pe erevan.ro, vice.ro sub forma a 2 articole delicioase iar neuronii uciși de tabloide au fost parțial răzbunați. De acolo nu va fi șters articolul, deja a intrat in istorie.

Doamna jurnalista Claudia Voicu (cred eu că este vorba despre cea cu debutul literar prin cartea „Confidenţele unei fete de la oraș”, prietenă bună cu Bah-Moo) speram ca şi-a învățat lecţia şi că pe viitor va încerca o cariera la revista de scandal “Hahalerele Roz, bârfa (x3) este sursa mea”.

Va invit să vă amuzaţi, articolele frumos scrise sunt în link-urile de mai sus, pe vice și erevan.

Anul 2014, undeva pe internet apare un website, bestselfie.ro.

Se promit 1000 de euro pentru cel mai votat selfie, de altfel locurile 2 si 3 primesc cică cate o tabletă iar noi, poporul, primim o expoziție de moace cu buze țuguiate, prima din lume de acest fel – in premieră. Cu forța ne vom vedea in cartea recordurilor! Pe lângă cea mai mare omletă sau cel mai lung cârnat ne băgăm in cartea recordurilor cu ceva care nu exista in Dex, mă refer aici la termenul “selfie” . Pentru cei care trăiesc sub pământ sau sunt “hateri”, termenul “selfie” înseamnă asta (atenție, e in limba engleza).

O galerie impresionantă deja, o galerie in care poți vedea băietei pensați si puștoaice “duckface-ing” in fața amărâtei camere. Oare cum o duc psihic camerele care sunt abuzate cu selfie-uri? Exista camere care vor sa se duca la psiholog? Exista psihologi atât de bine pregătiți?

O îmbătare a simțurilor vizuale, atâta frumusețe pură pe care cineva o votează a ajuns sa fie considerata de cei de la Romania TV – citez „Selfie-urile devenite tot mai la moda in ultima perioada pot fi o adevărată opera de arta”.

Operă de artă!

Eu nu vad decât niște puștani leneși care vor sa câștige 1000 de euro, fără sa muncească, doar cu boticu’ țuguiat la cameră.

La inceput a fost ok, afla lumea ca-i vorba de Lou Gehrig’s desease (mai stiintific Amyotrophic lateral sclerosis). Personalitati acceptau acest challenge si donau o suma de bani pentru studiul unui  remediu pentru aceasta afectiune, provocand la randul lor alti oameni si tot asa…

Totul avea sens pana a inceput maimutareala si acceparea acestui “challenge” doar pentru like-uri si pentru ca in curand incepe campania electorala. Cum sa castigi notorietate? Simplu… galeata, apa, gheata…

Cum ajunge omenirea sa-si bata joc, viral, de o initativa buna… De la  ceva serios ajungem sa “uite mi-am pus si eu apa cu gheata in cap si mi-au scapat galeata, am facut contuzie si sunt asa de tare”.

Eroi? Maimute?