De cand m-am mutat la casa mea nu am avut nimic cu nici unul din cei 40 de vecini care locuiesc aici, in cetate. Am ascultat muzica, le-am ascultat muzica, le-am mirosit carnatii prajiti la 1 noaptea si le-am imbarbatat cainii care de singuratate urlau a moarte tarziu in noapte. Nu am avut nimic nici cu nebuna de la 10 care hraneste toata populatia de porumbei cacaciosi din cartier, nu i-am zis macar 1 data ca m-am saturat sa curat glafu’ de gainat!

De ceva vreme langa mine s-a mutat un personaj de poveste caruia nu ii stiu numele, o sa-i spunem de acum “agentul mistic”. Un om de-o calitate excelenta, rezistent ca mucegaiul la frig si frate cu oricine la bautura. Un om trecut de primele tinereti, nevazut niciodata treaz prin ograda.

Asta imi suna la usa mai rau ca gunoierii de sarbatori. Ba ca vrea o tigara, ba ca sa-i imprumut vreo suma marunta de bani, ba ca sa dau basu’ mai incet. E 11 noaptea, data viitoare sa-i zic cu amabilitate ca suntem doar vecini si nu prieteni?

Au mai ramas 39 de vecini cu care nu am nimic!

Ultimele experiente din viata m-au invatat un lucru: este bine sa vorbesti pe sleau, atunci cand este momentul. Faptele gandite prea mult si nespuse la momentul oportun tind sa se metamorfozeze in capul nostru si sa ia dimensiuni si infatisari infricosatoare. Macar pentru persoanele la care tii incearca sa aplici urmatoarele reguli:

#1 – autentic – nu purta o masca atunci cand vorbesti cu ei, doar asa vei avea un raspuns la fel de autentic – lucru foarte important in orice relatie interumana.
#2 – direct – spune direct ce gandesti, nu lasa loc de interpretare. “S-ar putea, poate, cred ca, am impresia” lasa loc de interpretat in locul unui afirmatii directe care spune ceva final si nu lasa interlocutorul sa spere la o alta finalitate.
#3 – fara scuze – nu iti cere scuze pentru ceva ce spui #1 si #2. Esti autentic si direct, nu ar trebui sa iti ceri iertare pentru ca ai spus adevarul in modul cel mai putin interpretabil.

Cred ca de foarte multe ori ne complicam viata inutil… parerea mea.

Intr-un final am decis sa imi upgradez telefonul mobil. 4 core-uri, 2GB ram… the works. Nu are sens sa insir aici capabilitatile telefonului pentru ca musteste netul de ele!

Dupa peste 1 saptamana de folosit un smartphone mai puternic imi doresc sa am la mine alternative de incarcat acumulatorul telefonului. Comparativ cu HTC Desire-ul care a ramas in functiune cu alta cartela asta chiar trebuie incarcat zilnic si mi-e teama ca voi ramane fara baterie atunci cand mi-e lumea mai draga. Solutia – sa nu-mi fie lumea draga, “ever”, sau sa nu-l folosesc ca smartphone…  Alt aspect neplacut este finishul “glossy” care-l face sa alunece de pe unde-l pui si eventual sa ajungi cu el in service ca l-ai crapat fie pe ecran… fie pe cealalta gorrila glass.

Lasand aspectele neplacute, care poate ma deranjeaza doar pe mine, telefonul este chiar ok. Interfata nu are pic de lag, camera este chiar ok pentru un smartphone iar faptul ca are 2GB de RAM ma asigura ca urmatoarele versiuni de Andoid nu vor avea probleme sa ruleze.

Comparat cu Galaxy-uri, HTC-uri si Xperia-uri asemanatoare gasesc imbucurator faptul ca nu am telefonul plin de bloatware si ca am, oarecum, certitudinea ca ultimele versiuni de Android lansate de Google vor fi permise ca upgrade (o perioada mai mare de timp). As fi ales HTC One dar experientele anterioare in care producatorul a decis ca ultima versiune de Android nu va mai fi suportata (cu toate ca dpdv resurse nu este nici o problema) m-au indreptat inspre ceva “mai nativ”.

Brb… ma duc sa incarc telefonul!

EOS_MAsa la o prima strigare cred ca eram previzibil daca spuneam ca-mi iau mirrorless de la Canon, nu cred ca o sa sar in cealalta tabara in viitorul apropiat. Am inceput cu Canon si cu toate ca nu am avut nici un castig banesc folosindu-le produsele voi ramane deocamdata cu ei. E ca o prietenie in care cheltui bani dar iti face placere compania celuilalt.
Dupa 1 zi de joaca cu “ăla mic” si 2 incarcari ale acumulatorului am ajuns la urmatoarele concluzii:

  • cam idioata lipsa butoanelor, compensata nenatural de touchscreen care este foarte responsiv
  • bateria nu tine la fel ca la batranul meu Canon EOS 7D, evident. O sa am nevoie de inca un acumulator de rezerva, probabil ceva “neCanon” cu mai multi mAh
  • pachetul este foarte robust, nu ma deranjeaza ca-i mic si nu cred ca o sa-l scap din mana
  • nu ma deranjeaza ca nu are blit incorporat, nu prea folosesc
  • performanta la iso6400 este excelenta, chiar superioara 7D-ului (mai sus, ISO 12800 si 25600 nu sunt comfortabile) => poti seta ISO Auto bine-mersi pana la 3200 chiar 6400.
  • 18-55-ul pentru EOS M ar fi fost dragut daca era jumatate din lungime
  • Video trage excelent, calitatea audio este mai slaba decat a 7D-ului dar sunt comparabile aici
  • Autofocus – fata de Olympus PEN E-P5 care focalizeaza instantaneu (dar sunt si generatii diferite, ca an de fabricatie) sunt multumit de rezultatele ăstuia. Nu vei putea trage sport cu el dar nu e asta target-ul lui asadar.

Un aparat excelent pentru vacante, in special atunci cand ai mai cumparat niste acumulatori. Dimensiunea redusa il fac bun si pentru streetphoto ca nu iese in evidenta la fel ca un DSLR si nu intimideaza, de fapt ai impresia ca te joci cu o compacta. Cine vrea ceva mic pentru “carat tot timpul” recomand un mirrorless (nu Nikon).

Nice to have: un Canon EF-M 22mm/f2, +1 acumulator.

-> Noise? ISO6400, urcat pe flickr, direct din camera

Compacte, bridge-uri, dslr-uri, mirrorless…

mirrorlessDoar 4 din categoriile camerelor foto digitale, cred ca cele mai importante si cunoscute. Am avut o compacta, un bridge, dslr-uri si acum cochetez cu ideea unui mirrorless pentru a inlocui un dslr mai mic pe care l-am folosit extrem de putin – doar in vacanta. Ma intereseaza calitatea foto pe care o livreaza un dslr dar imi doresc o camera mai mica, mai usoara, mai “portabila”. Mirrorless-ul pare sa fie raspunsul dar partial… Body-ul unui mirrorless este simtitor mai mic. Cu o lentila gen 22mm (combo-ul Canon EOS M + 22MM) ajung la dimensiunile dorite dar mi-as dori ceva mai larg de 35mm (EOS M are un factor de crop de 1.6). Exista si 18-55 pentru mirrorless-uri dar deja setup-ul ajunge la dimensiuni incomode, cu cateva exceptii de la Panasonic (powerzoomsomething) si Sony (tot ceva cu powerzoom).

Categoriile pe care as imparti eu mirrorless-urile ar fi in functie de marimea senzorului. Nu as ajunge sa vorbesc despre cate obiective are compania lansata pentru ca majoritatea care au DSLR si ar cumpara inca un mirrorless l-ar lua ca-i mai mic si vor ceva mai portabil pentru vacante sau ceva care sa produca rezultate acceptabile si sa nu-ti rupa salele sau sa fie incomod. Prin urmare:

  • APS-C (Sony, Canon, Pentax, Samsung, …)
  • Micro 4/3 (Olympus, Panasonic, …)
  • Altii (Nikon… etc)

Am studiat toate taberele si toate au o poveste frumoasa (in afara de Nikon care m-a dezamagit cu implementarea unui senzor f mic).

Canon se lauda cu un body din aliaj din magneziu, senzorul de pe 650D, dual hibrid autofocus (care dupa un upgrade de firmware se comporta decent), touchscreen cu peste 1 milion de pixeli, posibilitatea utilizarii de obiective EF cu un adaptor (prea scump) si hotshoe pt blit. Sony este si el acolo sus, cu ecrane rabatabile, touchscreen-uri si functionalitati care mai de care. Olympus si Panasonic spun cam aceeasi poveste…
Pana acum nici macar 1 poveste nu m-a facut sa bag mana in buzunar pentru ca toate sunt al dracu de scumpe! Kit-ul EOS-M cu 18-55 si blitul ajungea la 30 si ceva de milioane, Olympus PEN EPL3 e 13 milioane dar sta cam prost la ISO mare, Sony-urile incep de pe la 20 de milioane… asadar ne orientam spre piata gri sau chiar second hand.

Cred ca voi continua saga Mirrorless cu Canon, o sa fie ONE TIME only, de undeva din piata second hand. Sunt deschis opiniilor si ideilor despre urmatorul meu aparat foto de vacanta…