Din ce in ce mai multi prieteni, cunostiinte si altii au ajuns sa lucreze. Presteaza mai pe la un patron, mai pe la o televiziune, un radio, un magazin, o firma de publicitate, un ziar si asa mai departe. Dimineata incepand cu 8-9-10 pana seara tarziu 8-9-10.
Au casa, masina, femeie sau barbat (dupa caz) si tot timpul sunt ocupati. Te intalnesti cu ei pe strada, schimbi doua vorbe, se uita grabiti la ceas si fug inspre job sau alte destinatii cotidiene. M-am intalnit recent cu o fosta colega de liceu, care era printre cele mai introvertite, rusinoase si timide. Nu arata nasol in liceu dar era timida… si nu prezenta interes. Era imbracata cu un sacou negru, o bluza rosie mulata pe sanii dezvoltati, fara sutien, purta niste blugi cu talie joasa si o curea lata. Cand a vorbit cu mine se tot juca cu ochelarii, isi aranja parul in coada de ponei si ma tot intreba eu ce mai fac. Eu? Eu ce sa fac, bine. Uite o muncesc, ma gandesc cat o sa ma coste zugraveala ca o sa ma mut cu a mea iubita si trebuie sa zugravim si sa mobilam, mai ies cu prietenii si asa mai departe.
Ma intreb daca am evoluat ca societate? Am devenit obsedati de business, de cravata, tinuta sexy-office vai ce ti-as pune-o, masina performanta cu jenti shmekere, training-uri sa te distrezi, teambuilding-uri sa-ti futi colegele si viceversa ( sa ti-o traga ele). Nu mai ai timp sa iesi in oras la cola cu vechii prieteni, acum ai prieteni noi, care pot sa isi petreaca seara la restaurante si in cluburi de bashini (fitze). Toti au 2 masini si se plang ca nu gasesc parcare, toti o apa si-un pamant, au bani dar nu mai au timp de concedii, weekend-uri la un gratar, o partida de biliard, o bere…
Oare evoluam daca nu mai avem timp pentru noi?
