Ca a venit primavara sau ca e tot iarna, ca-l demit astia pe Boc sau ca se semneaza contractul pentru metroul din Drumul Taberei, astea sunt nimicuri, neimportante!

Am vazut ce a facut “mama” natura pe 11 martie in Japonia, un cutremur serios (care nu a facut mari pagube ca japonezii au alte norme pentru constructii, ca doar sunt pe inelul de foc), urmate de tsunami-ul de care a maturat ani intregi de progres, vieti facute praf… Pe mine ma trec fiori doar cand ma gandesc la ce am vazut in ultimele 2 zile la televizor (cnn si bbc).

Comentariile sunt inutile, situatia e neagra pentru zone afectate, pericolul de explozii nucleare este real dar asta a unit oamenii. Google a lansat Person Finder: 2011 Japan Earthquake, CNN urmareste retelele sociale, iar de pe plan international cine a putut sa ofere ajutor a facut-o deja.

Istoria pare sa se repete, guvernul Japoniei da foarte putine detalii despre ceea ce se intampla la centralele atomoelectrice, asta ne intereseaza pe toti in mod direct, pe termen lung, nu cred ca este nevoie sa aratam cu degetu inspre nenorocirea de la Cernobal sau Three Mile Island.

Cat de mici suntem…

 

Daca stiti cantecelul, stiti ca se asterne in toata tara.

Primele semne clare ale vremurilor calde au inceput sa se arate in cartier, in spatele blocului unde localnici incing deja gratare cu mici si halci de carne, impanate cu o manea si binecunoscutele sticle de bere la 2 litri.
Bucurestenii au intampinat aceasta prima zi calduroasa cu plimbari pe bicicleta (Petunia are pneurile dezumflate) si au saturat parcurile.

Gata! Sper ca s-a terminat cu frigul!

Doar un gand:
– din toate albumele, preferatul meu este “Back In Black”.
– este ceva normal, a fost albumul cel mai vandut ~ 49 milioane copii vandute (asta in 2007)

“the second highest selling album of all time, and the best selling hard rock or heavy metal album, as well as the best selling album ever released by a band. On 13 December 2007, the RIAA certified it 22× Multi Platinum, recognising sales of 22 million in the United States.”

Nu mai vin inca o data in Romania, sau macar prin vecini?

Ne transformam incet in sclavi ai marketingului, ai feature-urilor nefolositoare! Nu inteleg de ce toate monitoarele sunt Glossy-Glossy si de ce orice se face acum trebuie sa fie shiny sau sa arate ca voma SF a unui clovn roz? Chiar nu mai sunt designeri buni?

Intreb pentru ca am fost sa vad niste monitoare LCD la MegaAltexStore si am ramas prost, ma uitam ca râma la levier si nu stiam care din monitoarele alea lucioase imi place mai putin! Marele avantaj al LCD-ului era suprafata mata a ecranului care oprea o parte considerabila din reflexii si este usor de curatat in caz de stranuti cu muci pe suprafata acestuia!

In lumea glossy-glossy nu poti sa arati cuiva, orice, ceva pe monitor, cu dejtu’ manjit de zama de mici ca lasi urme spectaculoase, dar glossy-spectaculoase! Orice neon, bec sau sursa de lumina va fi reflectata pe retina utilizatorului cu succes garantat… obligandu-ne sa folosim laptop-ul sau monitorul respectiv intr-o camera obscura (se poate sa fie si semiobscura). Evolutia catre glossy-glossy (VibrantView, CrystaslBrite sau OptiClear – denumirile marketingo-tehnice care te fac sa balesti necontrolat la nu mai stiu ce tehnologie extraterestra) a dus la aparitia tastaturii iluminate din spate (backlit), led iluminat taste – built-in sau addon pe usb.

I hate glossy-glossy!