1 aprilie a fost o zi de rahat. De ce spun asta? Pentru ca din toate punctele de vedere 1 aprilie a supt-o. La munca a fost ca curu, si asa mai departe!

Azi in schimb pe 2 aprilie a fost mai bine. MULT mai bine! Summit-ul NATO a inceput, am ajuns la munca in 10-15 minute (deci se circula mai mult decat bine), am facut aproape tot ce mi-am propus, asadar way to go 2 aprilie!

Despre summit: cand am plecat de la munca am mers pe elisabeta pana la Primaria Municipiului Bucuresti ca sa ma intalnesc cu iubi, dar m-am intors inspre Universitate pentru ca Iubi inca nu scapase de job (trebuia sa mai stea dupa nu stiu ce chestii pentru foto). Bulevardul, cat era el de lat si de lung era presarat cu garcea. Nu am mai vazut atatia garcea la un loc de cand ma stiu. Toti dadeau indicatii, toti se uitau “suspect” la trecatorii cu mai ghiozdane in spate, toti isi aparau tara si asteptau, sa zicem, noi ordine. Am avut sentimentul unui Bucuresti sub asediu, un Bucuresti pustiu. Nu am simtit o clipa ca sunt in tara mea. Cateodata mai auzeam cate o sirena si mai trecea un “oficial”. Franta, Turcia si altii in acele ford-uri cu numere de rodaj. Parca viata ajungea la un “full stop” cand treceau ei, oficialii. Am fost oprit de un tip in uniforma la trecerea de pietoni de la Pizza Hut. Nu aveam de gand sa trec fara sa fiu lasat, ca altfel ma legitimau si ma declarau anarhist, rebel sau oricum altfel decat sunt. Dupa o vreme m-am gasit singur pe un scaun la Spring Time, unde am mancat o “pizza” de la care ma mai doare si acum stomacul. Timpul a trecut incet, dar sigur si m-am intalnit cu Iubi.

Summit-ul lui Iubi mi-a provocat multa bucurie, mandrie si fericire. S-a batut cu fotografii aia mai coiosi, a stat cot la cot cu fotojurnalistii lumii. BRAVO IUBI! A trimis fotografii care numai ei i-au iesit si sunt mandru ca o gaina cand face un ou, “daia” si cotcodacesc! Wohoooooooooo! Imi pare rau numai de o chestie… si imi cer iertare.

Apropos de anarhisti. Iubi si subsemnatul au o prietena, fotografa la randul ei, care a fost prinsa de “politie” cu anarhistii impartind fluturase (la mama dracului fata de zona securizata), ea facand fotografii. Asadar suntem niste comunisti inca, pentru ca nu aveau voie sa retina nici un om nici macar 1 ora, nu 12, pentru impartitul pasnic de flyere, fie ele anti nato, anti psd, anti derapante. Ce este atat de grav in a face fotografii? Ce este asa de grav prin impartirea de fluturase? Anarhistii de care ne era noua asa de frica sunt oameni ca si noi, oameni care au ceva de spus impotriva globalizarii, pierderii identitatii si ingradirii stupide impuse de minti paranoice. Asadar… si noi am putea fi anarhisti 🙂

Apropos de actiuni pasnice sau mai bine spus de Flash Mob-ul Teo Peter. Nu se vor imparti fluturase, nu se va intampla nimic amenintator la adresa nimanui. Asta MAINE 🙂 peste 2 zile! Fara violenta, fara probleme. Altfel nenea de la SPP care l-a contactat pe Alin va fi nevoit sa ne ret”Z”ina… 🙂 cum a fost retinut Webber.

Toate bune de 2 aprilie… Sa avem parte de santate!